Aurel C. Popovici sau tentația elitistă a conservatorismului

Adrian MORARU


Abstract:

Aurel C. Popovici (1863-1917) a fost unul dintre cei mai importanți gânditori politici români, de la începutul secolului XX. Numele său este legat de proiectul de federalizare a Imperiului Austro-Ungar, publicat în 1906 sub numele de „Statele Unite ale Austriei Mari”. În contextul complex al dezbaterilor, privind chestiunea naționalităților din Austro-Ungaria, A.C. Popovici a avut păreri favorabile unei federalizări a Imperiului, în condițiile câștigării drepturilor naționale ale românilor. Concepțiile lui Aurel C. Popovici sunt surprinzătoare pentru anii de dinaintea Primului Război Mondial. El este, în mod indiscutabil, una dintre verigile certe, de legătură, dintre naționalismul conservator eminescian și radical-conservatorismulul începutului de secol XX. Popovici este, alături de Rădulescu-Motru, printre puținii gânditori politici din spațiul românesc, care operează distincția dintre „cultură” și „civilizație”. „Cultura” este considerată inseparabilă de „națiune”, înțeleasă în sens conservator și nu în cel romantic-revoluționar al secolului al XIX-lea. Pentru Popovici „cultură” înseamnă, în primul rând, „înrădăcinare”, într-un specific, care să exprime mentalitatea românească. Popovici întrevedea, precum odinioară Eminescu, pericolul dizolvării identității românești, sub povara demagogiei și democratismului radical. Pe de altă parte, Popovici prezintă o imagine dezolantă a civilizației, considerând-o mult prea dezrădăcinată, decadentă și cosmopolită.

Keywords: A.C. Popovici, Monarhia austro-ungară, federalism, politică, cultură, civilizație

Download