Capul de Meduză şi inima împietrită ale spiritului ştiinţific modern

Simona NICOARĂ

Abstract:

Istoria europeană a fost profud legată de creştinism, care şi-a pus amprenta asupra civilizaţiei şi culturii bătrânului continent până astăzi.Vreme de optsprezece veacuri Cuvântul lui Dumnezeu, transmis de Bisericile creştine, a reprezentat un fundament prioritar al moralei colective, numai că expansiunea cunoaşterii filozofice şi ştiinţifice a creat o stare de concurenţă cu teologia şi cultul creştin. Ocolind cadrul controlat de Biserică savanţii şi filosofii modernităţii europene au revoluţionat gândirea şi au impus, după modelul lui Descartes sau al lui Newton, exigenţele unor ştiinţe moderne rupte complet de „ipoteza” divinului. Sociologia, istoria, antropologia, filozofia, psihanaliza etc, mai ales ştiinţele pozitiviste ale secolului XX, cucerite de spiritul laic, au analizat şi susţinut consecvent libertatea individului în raport cu „voinţa” lui Dumnezeu. Ştiinţele moderne nu s-au împăcat cu tradiţia cultural-religioasă, etichetând-o anacronică, arhaică, învechită, plină de mituri, magie şi vrăjitorie. Cele mai multe cercetări interdisciplinare au fost atrase, mai degrabă, de aceste fenomene şi practici de la periferia religiei. Acceptarea modelului raţional şi ştiinţific drept unică grilă a cunoaşterii naturii, universului şi societăţii nu numai că a simplificat, dar a condus la subestimarea unor aspecte care ar fi putut fi relevante în analiza fenomenelor religioase!

Keywords: religie, sacru, profan, creştinism, teologie, ateism, agnosticism, ştiinţe positive

Download